Ce înseamnă “incluziune” în domeniul educației?

Scopul acestui curs de formare este de a explora și discuta o serie de strategii, metode de predare și bune practici care promovează incluziunea în sala de clasă. Cursul pune accentul pe empatie, cooperare și sentimentul de apartenență ca piloni fundamentali ai educației incluzive, încurajând crearea unor medii de învățare în care toți elevii să se simtă apreciați, susținuți și implicați activ în procesul educațional. Cuvintele-cheie ale acestui curs de formare sunt empatie, cooperare, și aderare, ca elemente caracteristice ale educație incluzivă.

Noua ediție a cursului “Nevoile speciale și educația incluzivă: experiența italiană în depășirea segregării” a avut loc în Palermo de la 17 mai 2026 – 23 mai 2026. Participanții au venit din toată Europa, printre care și Johanna din Live-säätiö sr (Finlanda), Inese și Iveta din Liceul Iecava (Letonia), Natasa, Radica și Milan din Miloje Zakics (Serbia), Antonio din INS Estela Ibèrica (Spania), Martyna, Marta, Marlena și Angelika din Școala primară nr. 3 „Ioan Paul al II-lea” (Polonia) și apoi 3 participanți francezi de la două școli diferite, Lucie și Ludivine din Liceul Sacré Coeur și Emilien din Liceul Suger. 

Primul concept-cheie abordat în cadrul cursului a fost “Empatie”, considerată fundamentul pentru construirea unor relații semnificative între profesori, elevi și familii. Dezvoltarea empatiei înseamnă a fi capabil să înțelegi perspectivele celorlalți, să asculți fără a judeca, să recunoști emoțiile și să comunici faptul că aceste emoții au fost recunoscute și înțelese. Aceste atitudini contribuie la crearea încrederii și a unor legături interpersonale solide, care sunt esențiale în mediul educațional, în special atunci când se acordă sprijin elevilor cu nevoi educaționale speciale sau cu dizabilități. Crearea unor legături autentice cu elevii le permite profesorilor să înțeleagă mai bine provocările, punctele forte și nevoile de învățare ale fiecăruia dintre ei. 

Al doilea concept-cheie, “Calitatea de membru”, se referă la sentimentul de apartenență la un grup și la convingerea că prezența și contribuția proprie sunt apreciate de ceilalți. Într-o clasă incluzivă, cultivarea acestui sentiment de apartenență este fundamentală pentru bunăstarea și implicarea elevilor. Cursul de formare a subliniat importanța creării unor medii de învățare primitoare prin eliminarea barierelor fizice și sociale care ar putea limita participarea sau comunicarea. Promovarea înțelegerii reciproce, a toleranței, a respectului și a colaborării îi ajută pe elevi să se simtă acceptați și susținuți, ceea ce influențează pozitiv atât încrederea lor, cât și procesul de învățare. 

Al treilea concept abordat în cadrul cursului a fost “Cooperare”, în special în ceea ce privește colaborarea dintre școli și familii. Familiile reprezintă o componentă centrală a sistemului de sprijin din jurul elevilor cu nevoi speciale sau cu dizabilități, ceea ce face ca o comunicare și o cooperare solide între profesori și părinți să fie esențiale. Cursul a evidențiat modul în care profesorii pot juca un rol de îndrumare nu numai pentru elevi, ci și pentru familii, oferind sfaturi, resurse și strategii care îi ajută pe părinți să susțină dezvoltarea educațională a copilului lor acasă. Construirea acestei relații de colaborare contribuie la o experiență de învățare mai consecventă, mai favorabilă și mai incluzivă pentru elev. 

Am analizat particularitățile “Model italian”, unul dintre puținele exemple de educație incluzivă, care se bazează pe principiul renunțării la școlile speciale și care promovează ideea de a “include” pe toată lumea în același sistem, beneficiind de sprijinul unor personalități precum Profesori de sprijin și Cadre didactice.

The activități de rețea în rândul cadrelor didactice participante, probabil, a reprezentat unul dintre cele mai valoroase momente ale formării. Aceste sesiuni au oferit un cadru structurat pentru schimbul de abordări pedagogice, experiențe din sala de clasă și strategii de incluziune. Acest dialog între colegi le-a permis participanților să analizeze diferite modele educaționale, să compare practicile din diverse contexte și să-și îmbogățească în mod colectiv înțelegerea predării incluzive. 

Pentru a înțelege mai bine cum funcționează modelul italian în practică, participanții au vizitat, de asemenea, două școli din Palermo: Școala cu profil general “Ficarazzi – Rosario Livatino” și “Liceul Clasic G. Meli”. Aceste vizite au permis observarea directă a modului în care principiile incluziunii se concretizează în viața școlară de zi cu zi. 

De asemenea, cursul de formare a prezentat o serie de instrumente și modele pedagogice noi, încurajând participanții să reflecteze în mod critic asupra propriilor practici și să pună sub semnul întrebării strategiile consacrate, cu scopul de a promova perfecționarea profesională continuă.

Ce concluzie mai bună decât să le mulțumim tuturor participanților, care au făcut ca acest curs să fie unic prin dedicația lor extraordinară. Sperăm să ne revedem curând!

Descoperiți mai multe despre acest curs aici.